Ce pot lua pentru infectie urinara

Infecție la rinichi - frescopizza.ro

Copiii cu contracția persistentă a detrusorului mușchiul ce controlează vezica urinară pot prezenta tulburări de micțiune precum creșterea frecvenței micțiunilor sau incontinență în absența infecției sau iritației locale. O infecție urinară poate fi mimată și de apendicita la un copil mic, febra de orice altă cauză la nou-născut și la copilul foarte mic, gastroenterita pediatrică, calculii renali și bostrucția urinară și vulvovaginita.

În momentul în care copilul învață să meargă la toaletă acesta trebuie învățat să-și mențină o igienă riguroasă a organelor genitale.

Ce sunt infecțiile urinare și cum le putem trata.

După fiecare scaun, fetițele trebuie învățate să folosească hârtia igienică dinspre față înspre spate și niciodată invers, pentru a preveni ca germenii din zona anală să contamineze uretra. Toți copiii trebuie învățați să nu se abțină în momentul în care simt nevoia să urineze și să ceară voie la toaletă, deoarece stagnarea urinei în vezică creează un mediu propice pentru creșterea bacteriilor.

Fetițele de vârstă școlară trebuie să evite folosirea spumelor de baie și a săpunurilor cu foarte mult parfum deoarece acestea pot cauza iritații ale organelor genitale externe.

Infectiile urinare la gravide: tratamentul trebuie prescris de medic!

Se preferă de asemenea folosirea lenjeriei intime din bumbac, nu din poliester, deoarece poliesterul determină creșterea transpirației și favorizează dezvoltarea bacteriilor. Alte moduri de prevenție a infecțiilor de tract urinar presupun consumul ridicat de fluide și evitarea băuturilor cu cofeină.

De cele mai multe ori infecțiile urinare necomplicate răspund foarte bine la tratamentul cu fluide și antibiotic. Tipul de antibiotic utilizat depinde de bacteria care determină infecția și de rezultatul antibiogramei.

După câteva zile de ce pot lua pentru infectie urinara se vor realiza din nou un sumar de urină și o urocultură pentru a se stabili dacă infecția persistă sau nu.

Infecție la rinichi

Este foarte important ca bacteriile să dispară complet deoarece o infecție de tract urinar incomplet tratată poate recidiva. În cazul în care copilul are dureri care îl împiedică să urineze și este extrem de iritabil din această cauză, medicul poate prescrie un medicament care să amelioreze acest simptom precum antiinflamatoarele nonsteroidiene sau paracetamolul.

Orice medic va prescrie cel puțin trei zile de antibiotic. Este important ca orele de administrare să fie respectate, iar părintele să urmărească de câte ori merge copilul la baie zilnic și să-l întrebe privitor la simptome precum durere și usturime în timpul micțiunii.

Ce este infecția tractului urinar

Aceste simptome ar trebui să se amelioreze la zile după începerea terapiei antibiotice. Temperatura trebuie monitorizată dimineața și seara și doctorul trebuie alertat în momentul în care temperatura depășește 38 grade Celsius. Copilul trebuie încurajat să bea cât mai multe lichide, de preferat ceai sau apă. În cazul în care este vorba despre o pielonefrită sau o infecție mai severă cu febră ce nu se remite poate fi necesară administrarea de antibiotic injectabil sau intravenos prin urmare copilul va fi spitalizat.

Specialități medicale

Criteriile de internare în spital pentru un copil cu infecție urinară sunt următoarele: O stare generală proastă care nu se remite după începerea tratamentului antibiotic și febră peste 38 grade Celsius. Copilul are vârstă mai mică de 6 luni Septicemie cu bacteriemie bacteria care a contaminat tractul urinar a ajuns în sânge.

Copiii cu vârsta mai mică de două luni sunt în general spitalizați, mai ales dacă sunt febrili. Terapia cu antibiotic parenteral intravenos este efectuată până în momentul în care se obține afebrilitate timp de 24 de ore apoi se va continua cu antibiotic pe cale orală timp de zile.

1. Infectia urinara
2. Infecțiile tractului urinar - Cauze, simptome și tratament

Se folosesc în general ceftriaxona, cefotaxima, ampicilina și gentamicina ca antibiotice pe cale parenterală. Pentru tratamentul oral se utlizează sulfametoxazolul și trimetoprimul, amoxicilina și acidul clavulanic, cefalexina, cefepima și nitrofurantoinul.

La pacienții cu alergie la cefalosporine se utilizează gentamicina. Se vor monitoriza nivelele renale și sanguine ale aminoglicozidului în cazul în care tratamentul cu acest antibiotic durează mai mult de 48 de ore pentru că, deși eficient, este ototoxic și nefrotoxic.

Externarea se face în general după de ore și se continuă tratamentul acasă.

Navigare principală

Copiii cu cistită afebrilă nu necesită în general palpare pentru prostatita terapie cu excepția antibioticului oral timp de 4 zile. Infecțiile de tract urinare repetate pe un aparat urinar malformat pot duce la lezarea ireversibilă a rinichiului. Se efectuează următoarele teste în vederea diagnosticului: Ecografia rinichilor și a vezicii urinare: ecograful utilizează un transductor care cu ajutorul undelor sonore crează imagini ale structurilor organului.

Imaginile obținute sunt interpretate de un radiolog și pot arăta anumite anomalii nespecifice ale rinichiului și vezicii urinare însă nu se poate certifica dacă acestea funcționează normal sau nu.

Nefrologie Infecțiile tractului urinar Infecțiile urinare sunt caracterizate prin pătrunderea și multiplicarea anormală a bacteriilor la nivelul tractului urinar.

Pentru a se pune în evidență funcția aparatului urinar se folosește urografia intravenoasă. Urografia intravenoasă presupune administrarea unei substanțe de contrast care va fi eliminată renal.

Ce poate cauza infecţia urinară

Se iau clișee radiologice ale rinichilor, vezicii urinare și uretrei atât cu vezica plină cât și în timpul micțiunii. Nu este necesară anestezia dar sedarea se poate face la copiii ce pot lua pentru infectie urinara. Imaginile sunt interpretate de un urolog sau de un radiolog. Se pun în evidență malformațiile renale, ureterale, uretrale și ale vezicii urinare, cea mai frecventă anomalie anatomică la copil fiind refluxul vezico-ureteral care se pune în evidență pe cistografia micțională.

Tomografia computerizată crează imagini tridimensionale ale aparatului urinar. Poate fi folosită și substața de contrast dar nu este necesară anestezia sau sedarea. Funcționează prin emisia de raze X.

Rezonanța magnetică poate fi realizată atât cu cât și fără substanță de contrast și analizează în detaliu țesuturile moi ale organismului fără să folosească raze X. Scanarea cu radionuclizi presupune preluarea de imagini ale aparatului urinar după injectarea unei substanțe radioactive.

Doza de substanță este însă foarte mică și riscul de leziuni celulare este prin urmare redus. Scintigrafia renală este utilizată în vederea punerii în evidență a funcției rinichiului, cantitatea de radiații utilizată este aceeași cu cea suplimente alimentare eficiente pentru prostatită unei radiografii obișnuite. Se va efectua de către un urolog. Majoritatea testelor de urodinamică se focusează asupra capacității vezicii urinare de a depozita urina și de a se goli complet prin urmare pot arăta anomalii în contracția peretelui vezicii, contracții ce pot cauza scurgeri de urină incontinență.

Majoritatea copiilor care se prezintă la medic pentru o infecție urinară au în general un aparat urinar rinichi, uretere și vezică cu structură și funcție normală.