Simptome ale adenomului de prostată, Adenomul de prostată – de la primele semne la tratament

Adenomul de prostată – de la primele semne la tratament

Share on Facebook Share on Twitter Share on Linkedin Share on Pinterest Prostata, organ fibromuscular, este o glandă anexă a aparatului genital masculin, situată la nivelul porţiunii iniţiale a uretrei masculine, sub vezica urinară.

Datorită localizării sale şi a relaţiilor strânse cu tractul urinar şi cu aparatul genital, prostata deţine o pondere mare în patologia masculină uro-genitală.

Boala este una progresiva, cu impact asupra vietii cotidiene. Factorii de risc implicati sunt: varsta, PSA antigenul specific prostaticvolumul prostatei, precum si alti factori posibili: consumul de alcool, fumatul, hipertensiunea arteriala, obezitatea, diabetul zaharat, consumul anumitor medicamente, etc. De mentionat ca exista situatii in care pacientul se prezinta la medic direct cu complicatii ale adenomului, de cele mai multe ori pe fondul unor simptome urinare joase neglijate: retentia de urina pacientul nu mai poate urina, "se blocheaza" ori pierde urina "prin prea plin", dezvolta calculi pietre si infectii urinare, provocate de stagnarea urinii in vezica, hematurie sangerare si, nu in ultimul rand, obstructia se rasfrange si asupra rinichilor, cu afectarea progresiva a functiei acestora.

Are forma unei castane cu baza orientată superior şi vârful spre inferior şi cântăreşte în mod normal aproximativ de grame, masurând aproximativ 3 cm în diametrul vertical, 4 cm în diametrul transvers şi cm în simptome ale adenomului de prostată antero-posterior. După de ani în evoluţia acestui organ intervine un proces de hiperplazie.

Adenomul de prostată, denumit şi hiperplazia benignă de prostată, este cea mai frecventă tumoră benignă a bărbatului.

Hiperplazia benignă de prostată

Această afecţiune evoluează insidios, pe parcursul a mai multor ani, modificările induse asupra aparatului urinar dezvoltându-se lent. Creşterea în volum a prostatei realizează comprimarea în timp a uretrei, determinând modificări ale actului micţional.

Adenomul de prostata - cunoscut si sub denumirea de hiperplazia benigna de prostata denumire mai corecta si mai larg folosita - este cea mai frecventa tumoare benigna a barbatului dupa varsta de ani. Etiologia Adenomul de prostata nu are o etiologie pe deplin clarificata, existand mai multe teorii care incearca sa explice aparitia acestei tumori benigne. Odata cu varsta in organismul barbatului se produce un dezechilibru androgeno-estrogenic produs pe de o parte de scaderea fiziologica treptata a secretiei de testosteron iar pe de alta parte de cresterea conversiei acestuia in estrogeni la nivelul tesutului adipos. Stimularea androgenica si estrogenica initiaza hiperplazia stromala, care la randul ei prin intermediul unor factori de crestere initiaza hiperplazia epiteliala.

Semnele şi simptomele care ar trebui să atragă atenţia asupra posibilei existenţe a unui adenom de prostată sunt rezultatul interrelaţiei dintre obstrucţia subvezicală provocată de mărirea în volum a prostatei şi mecanismele adaptative ale vezicii urinare.

Diagnosticul adenomului de prostată se stabileşte de către medicul specialist urolog în urma examinării clinice şi a investigaţiilor paraclinice. Din cadrul examenului clinic nu trebuie să lipsească anamneza cu evaluarea simptomatologiei scorul IPSS şi tuşeul rectal.

Investigaţiile paraclinice sunt: — Analize de laborator: evaluarea funcţiei renale uree, creatininăsumar de urină, urocultură şi, nu în ultimul rând, antigenul specific prostatei PSA şi uneori fracţiunea lui liberă free PSAcare ne orientează asupra benignităţii tumorii prostatice; — Investigaţii imagistice: Ecografia aparatului urinar, care este obligatorie pentru măsurarea volumului prostatic şi a rezidiului post-micţional şi, în anumite cazuri, este necesară realizarea urografiei intravenoase şi a examenelor urodinamice.

Tratamentul adenomului de prostată este variat. În funcţie de existenţa complicaţiilor, acesta poate fi atât medicamentos, pentru adenomul de prostată necomplicat, cât şi chirurgical, pentru adenomul de prostată complicat.

Tratamentul medicamentos constă în: Fitoterapie ex: Prostamol, Prostenal, etc. Fitoterapia, terapia pe bază de plante, se adresează pacienţilor tineri cu adenom de prostată incipient. Monoterapia alfa blocantele se recomandă pacienţilor cu un volum prostatic de până la 40 cm3.

În același timp, în cazul tinerilor, cea mai comună problemă este cea a apariției prostatitei, caracterizată prin inflamarea prostatei. Prostata este glanda anexă a aparatului genital masculin, îndeplinind funcții vitale în organism și simultan reprezintă cel mai vulnerabil organ al patologiei masculine. Având în vedere că depistarea, urmărirea și tratamentul precoce al acestei afecțiuni sunt pași esențiali pentru îmbunătățirea semnificativă a calității vieții pacientului și evoluția bolii, informarea în legatură cu simptomatologia și metodele de tratament disponibile este o măsură esențială de care orice bărbat trebuie să țină cont. Care sunt primele semne ale adenomului de prostată? Cauzele apariției adenomului de prostată nu sunt definite în mod clar, însă în cele mai multe cazuri apariția acestuia este însoțită de dereglarea nivelului de testosteron.

Tratamentul chirurgical al adenomului de prostată este subâmpărţit în tratament minim-invaziv şi tratament clasic deschis. Se recomandă pacienţilor cu un volum prostatic între cm3.

TUI-P transuretroincizia prostatei — Este folosită la pacienţii tineri cu adenoame sub 30 cm3, fără lob median. Tratamentul chirurgical clasic este recomandat pacienţilor cu adenom de prostată cu prostatitis granulomatosa volum mai mare de 80 cm3.

În concluzie, este optim ca orice bărbat trecut de vârsta de 50 de ani sa facă cel puţin un consult urologic în fiecare an.